Localitatea Hilişeu-Horia este situată în extremitatea nord – estică a ţării, la o distanţă de 10,6 km de municipiul Dorohoi (pe DC 78), la 46,3 km de reşedinţa judeţului, municipiul Botoşani şi la 490 km (pe şosea) de capitala ţării –Bucureşti. Poziţia comunei Hilişeu-Horia este marcată de intersecţia paralelei de 48°01’03“ latitudine nordică şi a meridianului de 26°29’57“ longitudine estică.

Din punct de vedere geografic, comuna Hilişeu-Horia este aşezată la contactul dintre Podişul Sucevei (regiunea de dealuri înalte Bour-Ibăneşti de pe stânga Siretului) şi Câmpia Moldovei, în nordul depresiunii Botoşani- Dorohoi, pe cursul superior al râului Jijia, în amonte de confluenţa acestuia cu pârâul Buhai.

Hilişeele se desfăşoară într-o regiune de relief colinar, fragmentată de Jijia şi afluenţii săi (pâraiele Buhai, Tinca şi Pârâul lui Martin) evidenţiindu-se următoarele dealuri: Obcina La Rus – 300 metri, Movila Pietrosu – 275 metri, Muchia Tincăi – 273 metri, Dealul Bivolasului – 336 metri. Din suprafata totala de 5967 ha,  1777 ha reprezinta teren intravilan si 4190 ha teren extravilan.

Aspectul predominant de dealuri acoperite cu păduri care închid cuprinsul comunei ca un zid ce odinioară stăvilea apele provenite din precipitaţiile atmosferice şi revărsarea râului Jijia, duce la riscul de băltire a apei pe circa 1/3 din suprafaţa comunei. De la aceste bălţi, denumite de primii locuitori ai comunei şi heleştee, se trage numele comunei de Hilişeu.

    Clima comunei Hiliseu-Horia are un caracter temperat-continental, cu nuanţe excesive ce favorizează producerea secetelor. Temperatura medie anuală a aerului este de 8,4˚C iar precipitații de 548,3 mm  (la statia Dorohoi)

Locul formării vetrei satelor comunei Hilişeu-Horia a fost ales în lungul văii superioare a Jijiei în locuri de îngustări accentuate (sub 500 m la nivelul luncii), uşor de trecut dintr-o parte în alta a râului. În aval de limita comunei cu oraşul Dorohoi, s-a format lacul Iezer, care se desfăşoară pe raza oraşului şi a satelor Iezer şi Hilişeu-Cloşca.

Condiţiile naturale, îndeosebi cele de relief, clima şi sol, au influențat  dezvoltarea silvostepei. Pădurile de fag în amestec cu gorunul se găsesc în zonele înalte din vest şi nord, iar stepa spre est şi sud-est.

Solurile existente în perimetrul comunei Hilişeu-Horia sunt  caracteristice silvostepei în zonele mai joase (cernoziom levigat, soluri aluviale), iar pe rama de dealuri înalte din vestul şi nordul localităţii sunt caracteristice pădurii (solurile brune şi brune podzolite).

Teritoriul administrativ al comunei se învecinează la nord şi nord-est cu comuna Pomârla, la est cu comuna Ibăneşti, la sud-est cu municipiul Dorohoi, la sud cu comuna Şendriceni, la vest cu comuna Dersca iar la nord-vest cu   din Ucraina

Comuna Hilişeu-Horia are în componenţa sa cinci sate: Hilişeu-Horia în vest, Hiliseu-Crişan în nord-vest, Corjăuţi în nord, Iezer în sud şi Hilişeu-Cloşca in est.

Satul Hilişeu-Horia, situat în centrul şi vestul comunei, este reşedinţa comunei, a purtat numele de Hilişeu-Gafencu până în 1950 şi are o suprafaţa de 1450 ha. Satul Hilişeu-Crisan (fost Curt, Hiliseu-Curt) este situat în nord-vestul comunei şi are o suprafaţă de 1350 ha. Satul Hilişeu-Cloşca (fost Vârnav) este situat în estul comunei având o suprafaţă de 1250 ha. Satul Corjăuţi ocupă partea nordică a comunei şi are o suprafaţă de 867 ha. Satul Iezer ocupă partea sudică a comunei şi are o suprafaţă de 1050 ha

Chiar dacă pe teritoriul comunei nu au fost  descoperite urme de locuire, acestea apar în zonele limitrofe de la sudul (la Dorohoi) şi estul comunei (la Ibăneşti)

Actualul sat Hilişeu a purtat de-a lungul vremii diferite denumiri, pornind de la Şilişeu, Silişeul de Jos, Cilişeu, Şilişeşti şi ajungând astăzi la Hilişeu. Se pare că Şilişeu sau Cilişeu este cea veche formă a denumiri satului.

       Prima menţiune documentară este într-un document din anul 1436 (6944), septembrie 19 când e menţionat pan Micul de la Şilişeşti sau Şilişeu.

La 1 iunie 1522, Ştefan Voievod întăreşte lui Şendrică şi nepoatelor sale de frate, fetele lui Sima Tâmpină, satul Şilişeul de Jos şi o bucată de loc din hotarul tărgului Dorohoiului.  “Facem înştiinţare cu această carte a noastră tuturor, cine pe dânsa va căuta sau citindu-să va auzi, precum au venit înaintea noastră, sluga noastră, Şendrică şi nepoatele de frate a lui Vasutra şi Neacşa, fetele lui Simii Tâmpină, şi …am dat şi am întărit slugii noastre, Şendricăi, şi nepoatelor lui Vasutcăi şi Neacşii, fetelor Simii Tâmpină, pre acel de mai sus sat Şilişeul de Gios, şi aceea bucată de pământ, ce-au rămas din hotarul tărgului Dorohoiului, ca să fie lor de la noi uric şi tot venitul.”  (după  prof. dr. V. Adăscăliţei-2008)

Potrivit Condicii din conacul boierilor Sturza  (1803), aflată la Arhivele Statului din Iaşi, Hilişeul aparţinea Ţinutului Dorohoiului-Ocolul Coşulii fiind condus de clucerul Costache Curt şi avănd 83 de familii. Pe harta rusă (1835) apare Ţinutul Dorohoiului şi satele Hilişeu Curteşti (121 locuitori) şi Hilişeu lui Gafencu (125 locuitori)

După reforma lui A.I.Cuza (1865-1866) apare judeţul Dorohoi şi plasa Coşula format din 12 comune şi 25 de sate printre care Hilişeu lui Curtu, Hilişeu lui Gafencu (aparţinănd comunei Hilişeu) şi Hilişeu Vărnav ( ce aparţinea comunei Pomărla)

În 1890  după o serie de împroprietăriri cu pamânt ale ţăranilor apar noi modificări teritoriale: judeţul Dorohoi, plasa Coşula, comuna Hilişeu care îngloba satele Hilişeu-Curt, Hilişeu Gafencu, Hilişeu-Galaţi iar satele Corjăuţi şi Hilişeu-Vârnav (azi în comuna Hilişeu) aparţineau comunei Pomârla.

În legea administrativ-teritorială din 1925, judeţul Dorohoi, plasa Coşula, comuna Hilişeu apare cu satele Ezeru, Hilişeu-Curt, Hilişeu-Vârnav şi Hilişeu-Gafencu.

Prin decretul 241 al Marii Adunări Naţionale din 25 octombrie 1950 se înfiinţeaza regiunea Botoşani divizată în 5 raioane. Teritoriul comunei Hilişeu este arondat raionului Dorohoi iar satele îsi schimbă denumirea în Hilişeu-Horia, Hilişeu-Cloşca şi Hilişeu-Crişan probabil pentru a nu mai aminti de boierii ce stăpâneau aceste ţinuturi. Satul Ezer aparţinea comunei Şendriceni iar Corjăuţi ţinea de Pomârla.

La 28 mai 1968 organizarea administrativ-teritorială devine cea actuală, teritoriul ţării fiind împărţit în judeţe, municipii, oraşe, comune şi sate. Comunei Hilişeu-Horia îi sunt arondate cinci sate: Ezer, Hilişeu-Horia, Hilişeu-Crişan, Hilişeu-Cloşca şi Corjăuţi, organizare administrativă ce este valabilă până în prezent.

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Hilișeu-Horia se ridică la 3.415 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 3.714 locuitori. După etnie, majoritatea locuitorilor sunt români (97,69) iar din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (86,68%), dar există și minorități de penticostali (7,79%) și creștini după evanghelie(2,64%).

Agricultura reprezintă principala activitate economică a comunei, practicându-se atât cultura plantelor (grâu, porumb, legume, sfeclă de zahăr şi furajeră, floarea soarelui, plante furajere) cât și creşterea animalelor (bovine, porcine, ovine, păsări).

      Obiective turistice:

      Biserica de lemn din Hilişeu-Crişan  

Se află în satul Hilişeu-Crişan, într-un cadru feeric la poalele pădurii, fiind construită în anul 1802 pe cheltuiala boierului Alecu Curt, stăpânul de atunci al moşiei Hilişeu şi poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

Se integrează într-un ansamblu valoros, în care se remarcă o poartă cu clopotniţă deasupra, ziduri laterale cu statui din piatră şi un monument funerar în amintirea familiei ctitorilor. Poarta-clopotniţă împreună cu zidurile laterale amintesc de intrările în mănăstirile fortificate moldovene. Statuile aşezate pe coronamentul zidului de incintă reprezintă pe Iisus între cei doisprezece apostoli, în mărime naturală, şi sunt unice în România. Această îmbinare dintre catolicism şi ortodoxie îi dă unicitate monumentului religios, dar şi frumuseţe.

 

    Biserica de lemn din Corjăuți 

Se află în satul omonim și poartă hramul „Cuvioasa Paraschiva”. Ea a fost întâi ridicată în satul Pomârla, pe moșia boierul Ioniță Bașotă. Fiind înlocuită între 1811-1813 de o biserică nouă de zid, boierul a mutat-o din nou, în satul Corjăuți, aflat în proprietatea sa. Se distinge prin structura de lemn cu poală dublă, bine conservată, turn-clopotniță peste intrare, portal decorat, tăiat trilobat și o frumoasă catapeteasmă ce afost reînnoită în 1859 și 1892.

         Bibliografie

1. Tufescu V. – Judeţele patriei. Judeţul Botoşani. Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1977
2. Guţic O.I. – Clima din zona oraşului Dorohoi, Casa Corpului Didactic Botoşani, 1974
3. Mintici I.,Blîndă V.,Poclid M, Mintici D. – Judeţul Botoşani. Geografie şi geografi, Ed.Silva-Vic, Botoşani, 2007
4. Nechifor I.C.- Valorificarea cadrului fizico-geografic al comunei Hilişeu-Horia în predarea-învăţarea geografiei. Lucrare metodico-ştiinţifică pentru obţinerea gradului didactic I. USV , 2011

5. Cristache-Panait, Ioana si Elian, Titu (1972). „Bisericile de lemn din Moldova”. Buletinul Monumentelor Istorice 1972 (2): 39-59.
6. Ichim, Dorinel si Ichim, Florica (2005). Biserici de lemn din Moldova istorică. Bacău: Editura Diagonal.
7. Anutei Liliana 2007-„Minunea din satul-potcoavă. Biserică ortodoxă cu clopotnită catolică, la Hiliseu Crisan”, Evenimentul regional al Moldovei, 13 ianuarie 2007
8. Ciocoiu, Constantin Grigore (1911 ?). Note la monografia bisericilor parohiale și filiale din județul Dorohoiu cu personalul. Clericul aflat la punera în aplicare a nouei legi clericale din 1893-94: Cu note istorice în localități. Dorohoi: Tipografia Județului Dorohoi.
9. Cristache-Panait, Ioana și Elian, Titu (1972). „Bisericile de lemn din Moldova”. Buletinul Monumentelor Istorice. 1972 (2): 39–59.

* * *   – Geografia României, vol. I, IV. Ed. Academiei Române, Bucureşti,1983,1992

* * *   – Enciclopedia geografică a României. Ed.ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti,1982

* * *  –  www.wikipedia.org

 foto Bilibău Andrei și Nechifor Iulian Cătălin